Monday, November 2, 2009

Mega-giga-super-boombastic life updates.

Noiembrie e cea mai faina luna. Pentru ca asa, spre mijlocul lunii, e un eveniment foarte mega-giga-super-boombastic care face ca toata luna sa fie la fel de mega-giga-super-boombastica. Si ca sa continui cu o tema la fel de mega-giga-super-boombastica, incepe sa mi se acreasca de bucuresti. Na! L-am scris cu b mic, ca sa stie ca nu-mi pasa de dansul. Desi s-au intamplat lucruri dragute de la a doua venire (a mea in bucuresti, nu altceva), de cateva zile incep sa ma zgarie pe creier anumite chestii, cum ar fi claxoanele care incep undeva pe la ora 6-7 dimineata si continua pana seara, aglomeratia exagerata, galagia de oameni din jurul facultatii, care, apropo, ma calca si ea pe nervi (astept de 3 saptamani sa dau de o duduie care cica tre' a-mi face mie nu stiu ce fel de cere pentru o adeverinta pentru medicu' de familie, si pe care evident ca n-o gasesc, fie ca ma duc cand are ea program au ba). La fel de 'zgarietor-pe-creier' e faptul ca weekendul asta am ramas fara principala sursa de ocupatie si anume, cel care tocmai a implinit 40 de ani...da, el, doar el, internetul. Ametitii, care de fapt e unul singur cred, dar la cat e de ametit, poa' sa fie si la plural, au uitat sa isi chinuie calculatoriul si sa ma bifeze si pe mine pe acolo, cum ca as fi platit, asta dupa ce m-am invartit o ora prin Piata Natiunilor Unite. Noroc ca aveam bonul.
On the other hand, vorba romanului, o alta chestie la fel de mega-giga-super-boombastica a fost faptul ca mi-am cam facut din Silver Church a doua casa. Joi mi-am cheltuit banii la Urma, dar a meritat fiecare banut, si cum am mai zis, poate meritau chiar mai multi. Noaptea mi-am petrecut-o la amicul Raducu,ca de...lenea e cucoana mare, si el sta mai aproape. Asa ca vineri am fost paralele cu viata. Spre seara primesc un telefon de la o persoana foarte draga mie, si cum persoanele foarte dragi tie nu se refuza m-am trezit ca ma imbrac sa merg la Kumm. Bilet mai scump, dar lume mai multa ca la Urma, ceva invitati, adica doua dudui care cantau foarte fain si culmea, al TREIlea invitat, monsieur Adi Despot, a carui aparitie i-a cauzat un soc persoanei foarte dragi mie. Ce-i drept, a cantat 'Curse' mai bine ca Oigan himself, ceea ce e o treaba :P

Una din cele mai mega-giga-super-boombastice treaburi din ultima vreme a fost ca weekendul trecut am fost gazde pentru prietenii,concitadinii si din nou prietenii de la iCoRy, intrucat voiau ei sa vada tara cat de tari sunt si s-au inscris la Maximum Rock.


poza obligatorie : 'Cat de tari suntem'


Ca sa vedeti ca nu v-am mintit, chiar au fost tari...si va rog sa-mi remarcati veleitatile de cameraman



Deja o lungesc prea mult, a terminat si masina tura de spalat, asa ca ma duc sa ma ocup de respectiva mega-giga-super-boombastica activitate.

Noroc mega-giga-super-boombastic!

1 comment: