acelasi om, mereu pierdut, uitat in amanunte
acelasi scop, mereu uitat...o viata-ntr-alte multe...
sunt tot acelasi, neschimbat, un oarecare zeu
dar ma intreb dac-am ramas copilul ce-l stiu eu...
sunt tot la fel de melancolic, la fel de vesel, sunt tot eu
si totusi uit...si iert si sufar atunci cand imi e greu...
sunt tot acelasi, ce saruta mana care-l hraneste
cel care nu vrea sa se schimbe, dar ceasul nu se-opreste...
acelasi vis, neimplinit, sperantele desarte
acelasi om ce cauta, o mana ca sa-l poarte...
dar alte timpuri, alte ganduri si alte mii de fapte
si totusi...nu's alti oameni, doar mii de vise moarte...
Friday, September 7, 2007
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
frumos spus :)
Post a Comment